Cum ajuta nutritia si terapia o sportiva de top?

26 sept. Cum ajuta nutritia si terapia o sportiva de top?

INTERVIU | Alexandra Cadantu: „Tinta mea este prima suta anul acesta. Spuneam ca tenisul rapeste copilaria, nervii, timpul si banii parintilor, dar…”. Vlog in doi pe circuit: „Eu sunt personajul principal. La montaj, il sacai pe iubitul meu cu ce mutre sa scoata”

Alexandra Cadantu a revenit intre primele 200 de jucatoare de tenis ale lumii, se afla pe pozitia 171 WTA in aceasta saptamana, are obiectiv revenirea in prima suta mondiala si a invatat sa se si bucure de viata pe tur, alaturi de iubitul ei, oferindu-le totodata fanilor o fereastra spre viata unei sportive profesioniste, printr-un proiect ambitios, video, care arata „partea frumoasa” a carierei tumultoase, plina de suisuri si coborasuri, de sudoare, accidentari dar si de bucurii, emotii, locuri, orase si peisaje frumoase. ProSport a stat de vorba cu Alexandra Cadantu si despre tenis, si despre ceea ce se impleteste cu acesta zi de zi pentru fostul numar 59 WTA.

Inapoi in Top 200 WTA. Rasufli usurata, te ambitioneaza si mai mult sa continui drumul inapoi spre prima suta, care este sentimentul dominant?
Sunt la fel de determinata ca si pana acum. Clasamentul nu schimba cu nimic modul in care ma pregatesc. Cu siguranta, insa, am acum mai multa incredere si pot accesa turnee mai mari.

Cum ai trait acea revenire pe tabloul principal intr-un turneu WTA, la Instanbul? Noi, la ProSport, i-am spus orasul restartului, dupa 1010 zile…
Targetul meu este prima suta anul acesta, iar turneul de la Istanbul a fost unul bun, cu meciuri impotriva unor jucatoare valoroase! Totusi, am ramas surprinsa ca voi ati numarat zilele (n.r. – zambeste) . Nu m-am gandit nicio secunda la asta, eu joc turneele la fel – indiferent de statistici ori de valoarea lor.

„Pe termen scurt, obiectivul meu este intrarea in top 150. Cred la fel de mult ca si pana acum in revenirea in prima suta, este un obiectiv pe care l-am mai atins, stiu ce am de facut si am de muncit in continuare pentru a ajunge acolo”;
Alexandra Cadantu

A urmat Germania, un nou tablou principal, dar si o noua retragere. Dupa o astfel de saptamana, ramai cu amintirea placuta sau cu un gust amar?
Si in Germania am facut meciuri bune, insa am avut o zi in care m-am simtit foarte rau, iar retragerea mea a venit pe fondul acesta. Nici macar nu tineam scorul. Si, revenind la intrebare, iau doar aspectele pozitive din meciuri si din turnee.

Am simtit destula amaraciune, dar si auto-ironie in acel mesaj postat pe retelele de socializare, in care anuntai revenirea in Top 200: „one and a half good week”. Poti sa ne explici?
Pentru mine e o gluma, cu tot contextul turneului din Ungaria. Am jucat finala de la Bol duminica si, din cauza legaturilor proaste de transport, am ajuns acolo luni noaptea. Am jucat primul meci a doua zi dimineata. In mod normal, ar fi trebuit sa ma odihnesc, dar sunt multumita si de punctele acumulate in jumatatea de saptamana mentionata in postarea mea.

„Seara, inainte de culcare, fac in asa fel incat sa nu am regrete si sa invat maximul din ziua care a trecut”

In 2011 intrai in Top 100, apoi te mentineai acolo timp de 3 ani. Cum s-a rupt filmul, sa spunem asa? Mai stii cate accidentari s-au adunat de atunci si pana in prezent?
Totul a pornit de la o ruptura de muschi abdominal care a tinut mai multe luni, in paralel cu alte probleme de sanatate. Apoi, am incercat sa joc, dar nefiind pregatita suficient, au urmat alte accidentari. Acum sunt bine si privesc doar inainte.

Unde ti-ai gasit punctul de sprijin, sursa de energie?
In mine, in primul rand! Apoi in familie, in Cristi (n.r. – iubitul Alexandrei de aproape patru ani) , in antrenorul meu – Emil Negoita, in managerul meu – Gabriel Poloni si in Iulian Dragne, terapeut si nutritionist. Ei formeaza echipa mea si, cu cat voi urca mai sus, voi completa formula si voi face in asa fel incat ei sa calatoreasca la turnee cu mine, permanent.

Uneori, la turnee merge si tatal Alexandrei. Insa omul nelipsit este iubitul jucatoarei de 27 de ani, cel alaturi de care bucuresteanca a si inceput un proiect interesant, in pas cu tendintele noii ere digitale.
A fost vreun moment in care ai vrut sa renunti, sa inchei conturile cu tenisul? In care, poate, ti-ai spus – e prea mult?
In viata apar cateodata aceste momente, insa seara, inainte de culcare, fac in asa fel incat sa nu am regrete si sa invat maximul din ziua care a trecut.

Ce i-ai spune cuiva care intreaba: merita efortul, durerea, chinul, calvarul asta pentru tenis?
Nuuuu! Dar, in acelasi timp, merita! Mereu spuneam ca nu mi-as da copiii la tenis, ca sunt prea multe sacrificii si ca tenisul rapeste copilaria, nervii, timpul si banii parintilor, insa vorba spune – niciodata sa nu spui niciodata . Consider ca tenisul este un sport fantastic, care te invata multe lucruri benefice in viata si nu as da pentru nimic in lume clipa in care am ridicat un trofeu sau cand mi-am atins obiectivele.

Te-am vazut cu umarul bandajat, cu bandaj la genunchi, cu bandaj pe pulpa. Cam cate zile ai avut nevoie de taping in ultimii trei ani?
Ultimii trei ani! Glumesc, dar deja este ca un ritual inainte de meci si un mod de a ma proteja de alte accidentari.
Alexandra Cadantu in actiune pe terenurile din Ungaria.

Cat de greu iti este sa iei decizia de a renunta la un meci, la un turneu?
Nu e usor niciodata sa abandonez, ori sa renunt la un turneu, insa consider ca am invatat din greselile mele anterioare sa-mi ascult corpul mult mai bine si acum sunt mult mai atenta.

Sunt mai multi bani cheltuieti pe recuperare, medici, fizio in ultimii ani decat in antrenor de tenis si in jocul de tenis?
In tenis se cheltuie foarte multi bani, indiferent in ce directie privesti, mai multi decat castigi la inceput sau in partea de jos a clasamentului.

Financiar, cum ai gestionat aceasta perioda cu adevarat dificila?
A fost greu, este si acum. In Romania, sponsorii nu prea se gasesc si atunci ori ai bani de-acasa, ori te chinui. Lumea vede sumele castigate din tenis, dar nu multi stiu cat platim impozite, cat se cheltuie pe deplasari, cazare, mancare, apoi racordat si alte cheltuieli. Cu adevarat castigi atunci cand esti in prima suta.

Vlogging si viata in doi pe circuit. „Am pe cine sa dau vina daca lucrurile merg prost si am pe cine sa dau vina daca lucrurile merg bine”

Te-ai apucat de vlogging. Cum s-a nascut ideea?
Iubitul meu, Cristian Greger, este mereu cu camera in mana, el filmeaza, el monteaza, iar eu sunt personajul principal. Am cosiderat ca este o idee buna sa aratam lumii partile frumoase din viata mea ca jucatoare de tenis. Evident, daca ne gasim timpul necesar sa vizitam locurile in care mergem. Iar Cristi mereu gaseste timp sa filmeze atunci cand eu sunt la fizio, la masaj, ori ma odihnesc si reuseste sa capteze momente deosebite.

Ce iti place la acest proiect cel mai mult si care sunt partile mai dificile, provocarile?
Este funny, este ceva nou, e ceva facut impreuna si ma ajuta sa descopar lucrurile frumoase si dupa turnee. Pentru mine a fost o provocare sa ma obisnuiesc cu ideea ca avem cu noi mereu o camera de filmat. Si mi se mai parea ciudat ca vorbim intre noi in engleza. In plus, trebuie sa recunosc ca la montaj, il sacai cu ce mutre sa scoata. Insa, per total, privesc proiectul pozitiv si cu umor.
Alexandra si Cristi au lansat Tennis Travel Vlog

Calatoresti alaturi de iubitul tau. Cum este viata in doi, pe circuit?
Am pe cine sa dau vina daca lucrurile merg prost si am pe cine sa dau vina daca lucrurile merg bine (n.r. zambeste) Pentru mine, este important sa am pe cineva alaturi de mine si sunt fericita ca este vorba de iubitul meu.